Saramura de peste

Cel mai bun peşte pentru saramură este bibanul.

Oricum, acest peşte nu se prăjeşte! Şi nici nu se curăţă de solzi. În general la saramură se foloseşte peşte de dimensiuni mici, sub 10 cm, cu excepţia bibanului care poate fi oricât de mare, numai că exemplarele mai mari de 200 g sunt foarte rare.

La peştele de mare, există un pericol ce poate compromite acţiunea: lipitul de plită.

Aşadar reţeta: fiind vorba de peşte (foarte) mic, acesta nu se curăţă de solzi şi nici chiar de intestine, operaţia desfăşurându-se în timpul mâncatului. Peştele se spală, pentru scurs se aşează pe o plită bine încinsă pe care, apoi se aşează un pat de sare.

La fel ca la prăjire se întoarce de pe o parte pe alta.

Pielea cu solzi se va arde formând o crustă specifică (arsură). Pe măsură ce peştele este gata este pus într-un vas pregătit în prealabil în care s-a turnat apă caldă şi s-a tocat , eventual, ardei(cât ) mai iute.

Se pot adăuga şi alte mirodenii (suc de roşii, piper, foi de dafin), dar şi reţeta simplă e foarte bună.

După ce tot peştele a fost pus în vas se menţine acoperit cam 10 minute, după care se poate consuma ca atare cu mămăliguţă.

Este delicios şi este metoda cea mai indicată în a “valorifica” peştele mic .

Peste la gratar

Pentru grătar este indicat peştele gras. Se spune că peştele ar trebui mâncat numai sub această formă fiind, alături de borş, cea mai sănătoasă formă.

Modul de preparare propriu-zisă nu diferă cu nimic de un grătar obişnuit.

Vergelele grătarului să fie mai subţiri şi pentru întors de pe o parte pe alta se va folosi o”lopăţică”.

Există (şi) o menţiune specială: e bine dacă peştele (sărat cum s-a arătat mai sus şi crestat) se ţine la zvântat (să-l “ia aerul”),

Apoi se poate mânca cu : mămăliguţă, mujdei, ardei iute.

Ciorba de peste

Se poate face borş din orice fel de peşte, de orice mărime, dar există anumite specii şi dimensiuni predestinate pentru acest fel de mâncare.

Crapul, carasul, somnul, plătica, exemplarele trebuind să aibă cel puţin 1Kg..

De la acestea se reţin capetele (tăierea făcându-se la 1-2 degete de după ureche) şi cozile (tăiate cam la o palmă de la baza cozii).

Dacă peştele este mare, capetele pot fi tăiate în mai multe bucăţi..

Acestea, pregătite ca mai sus, se fierb în atâta apă, cel puţin, cât să le acopere. De la primul clocot peştele nu trebuie ţinut mai mult de 10 min! În general peştele fierbe foarte repede şi de aceasta trebuie ţinut cont şi în alte situaţii, la alte feluri de mâncare.

Separat se fierb zarzavaturile ca la o ciorbă obişnuită (ceapă, morcov, patrunjel, orice amestec pentru ciorbe, dar, fără cartofi). Când zarzavaturile sunt fierte, se adaugă zeama de la peştele fiert şi se potriveşte cu sare şi acreală,de preferat oţet. Se mai dă într-un singur clocot, moment în care se adaugă bucăţile de peşte după care focul se opreşte imediat.

Alte ingrediente care se pot folosi la acreală sunt: zeamă de varză, zeamă/sare/suc de lămâie, eventual suc de struguri acri sau de corcoduşe. În unele zone ale ţării se foloseşte şi sucul de roşii....

Apoi se adaugă, neapărat, pentru reuşita totală, leuştean (frunze întregi, tăiate, proaspăt sau uscat). Eventual, după preferinţă,se poate adăuga unu sau două ouă.

Dacă, de exemplu, bucăţile de peşte sunt mari (dar nu neapărat), se scot din ciorbă şi se consumă separat cu mujdei de usturoi, după care se mănâncă zeama. Un ingredient aproape indispensabil, ardeiul iute.